In copilarie avem o gramada de timp liber (practic, tot timpul) sa ne descoperim pasiunile si talentele; avem la dispozitie carti pline de aventuri, jocuri, inventii proprii, parteneri de joaca la fel de energici ca si noi, oameni mari pe care ii admiram, locuri reale sau nu pe care ne imaginam ca le vizitam, jucarii carora le dam intrebuintari nebanuite si multe alte surse de inspiratie. Ajungem sa capatam niste abilitati pe care apoi le exersam cu interes si placere dar pe care, cumva, in viata de adult le ratacim.

Se intampla de multe ori ca, imediat ce terminam liceul, sa sigilam cutia cu hobby-uri pentru ca, bineinteles, acum suntem oameni mari si nu mai avem timp de prostii. Urmam facultatea aleasa mai mult sau mai putin bine, ne angajam si traim din inertie.

Apoi, intr-o seara/ noapte la birou, la o discutie cu prietenii sau in timpul unei emisiuni TV, realizam ca ne inteapa o intrebare: “da’ pentru ce fac eu toate astea?” Si se transforma totul intr-un moment „aha”, in care viata parca te ia de-o parte si te invita la o discutie in care te intreaba cum de ai ramas atata timp la un job care nu iti place.

Cand constientizam ca, de fapt, avem un job care nu ne reprezinta, incepem sa cautam vinovati pentru asta: mama! ca a insistat sa fac Farmacia; Andreea! ca m-am luat dupa ea cand a dat la Politehnica; seful! ca m-a amagit ca ma promoveaza la anu’; familia! ca nu-mi permit sa-mi dau demisia si sa imi iau un timp de gandire. Si cred ca fiecare poate adauga listei, din experienta.

Asa este, putem cauta un vinovat pentru situatia in care ne aflam dar nu ajuta la nimic sa pasam responsabilitatea pe altii; chiar daca e greu de recunoscut, de vina pentru deciziile proaste pe care le luam, suntem doar noi. Asa ca, de aici trebuie inceputa schimbarea.

“Ce stiu sa fac?”

Intreaba-te mereu si cauta raspunsul in trecutul tau. Intoarce-te la gradinita si in vacantele de la bunici si aminteste-ti ce faceai cu placere. Te urcai in copac si nu mai coborai cu orele? La ce te gandeai cat stateai acolo? Ce iti imaginai? Foloseste-te de acele ganduri. Faceai haine din perdele pentru papusi? Faceai prajituri ornate cu flori si materiale pe pietre plate? (eu da:-)) Iti vaccinai toti prietenii? Aveai magazin propriu in sufragerie? Aranjai florile din vaza in 50 de feluri posibile? Adu-ti aminte. Nimic nu este prea copilaresc sau stupid – in orice asemenea “indeletnicire” iti poti descoperi pasiunea pentru ca orice joc isi are corespondentul sau in viata de om mare.

In plus, este esential sa iti acorzi timp pentru a te redescoperi

Stiu ca esti ocupata, te trezesti devreme, ai ziua plina si seara cazi din picioare, dar identifica si foloseste acele pauze de peste zi: drumul spre serviciu si apoi spre casa; o mica pauza in timpul programului – si nu imi spune ca muncesti non-stop zilnic pentru ca nu te cred; cat stai langa aparatul de facut cafea sau astepti pranzul; poti, de asemenea, sa initiezi discutii pe aceasta tema cu colegii – ce e mai bun decat o avalansa de idei? Deja stii ca trebuie sa fructifici la maxim timpul pentru a rezolva tot ce ti-ai planificat intr-o zi; de ce nu ai repartiza timp si pentru tine, pentru dezvoltarea ta?

Ofera, te rog, Like & Share daca ti-a placut articolul.